Dragi credincioşi,

În scrisoarea sa Sfântului Apostol Ioan scrie: „Dumnezeu este dragoste, iar cine rămâne în dragoste, în Dumnezeu rămâne, şi Dumnezeu rămâne în el”. Mai frumos de atât nici nu s-ar putea exprima esenţa credinţei noastre. Cuprinde tot ceea ce credem despre Dumnezeu – iubirea este Dumnezeu, şi ceea ce mărturisim despre menirea omului – că este născut să trăiască întru Dumnezeu. Tot aici, Sfântul Ioan ne dă şi un motto al vieţii noastre creştineşti: „Am cunoscut dragoste pe care Dumnezeu o are pentru noi şi am crezut în ea”.

Noi creştinii credem în Iubire! Ne-am dăruit lui Dumnezeu care „atât de mult a iubit lumea, încât l-a dat pe Fiul său unul-născut, ca oricine crede în el... să aibă viaţa de veci”.

Dar cum se poate vorbi de iubire văzând singurătatea lui isus, asudând sânge, în grădina Ghetsemani, loviturile de bici, batjocorirea, calea crucii însângerată, agonia şi moartea ruşinoasă din vinerea mare? Dumnezeu Tatăl a văzut şi îngăduit toate acestea? Din dragoste pentur noi, Tatăl nu numai că a îngăduit, dar L-a dat pe Fiul Său unul-născut ca să ne salveze pe noi. Pentru păcatele noastre L-a hărăzit morţii şi pentru îndreptarea noastră L-a înviat. Dreptatea şi puterea Tatălui ceresc precum şi dragostea Sa pentru isus s-au manifestat prin învierea Fiului Său unul-născut.

Dreptatea Sa, pentru că Isus nu a comis nici un păcat personal, deci era îndreptăţit să-L învie dintre cei morţi; Puterea Sa, pentru că numai El poate da viaţă, care este însuşi Viaţa; Dragostea Sa, pentru că iubirii pline de sacrificiu al lui isus faţă de omenire – care este cea mai puternică în întregul univers – Tatăl i-a răspuns cu dragostea Sa dătătoare de viaţă.

Sfânta Terza Mică luptând cu moartea spunea: nu-mi pare rău că m-am oferit Iubirii. Ea a cunoscut dragostea lui Dumnezeu, a crezut în ea, I s-a dat pe sine în dar. Acest lucru îl aşteaptă Dumnezeu şi de la noi. Oare ce-ar părea rău? Cu siguranţă nu!

Am cunoscut noi iubirea cu care Dumnezeu ne iubeşte? Şi am crezut noi în Iubire? Să nu uităm că Dumnezeu ne-a iubit mai înainte. După toate acestea iubirea este nu numai o „poruncă”, ci este răspunsul nostru la marele dar al lui Dumnezeu, cu care El se apropie de noi prin Opera minunată a răscumpărării. Răspunsul nu trebuie să-l dăm prin spusele noastre, ci prin faptele noastre. Ceea ce au făcut pentru noi Tatăl şi Fiul Său unul-născut Isus, din dragoste au făcut. Ei aşteaptă pe bună dreptate, ca ceea ce trebuie să facem noi, să facem din dragoste faţă de Dumnezeu. Astfel şi cea mai mică faptă a noastră va fi nepreţuită în faşa lui Dumnezeu.

Cu aceste gânduri le urez tuturor credincioşilor sărbători pascale pline de haruri. Sfânta bucurie şi pace a Paştelui să ne umple inimile, ca să putem fi în toate zilele noastre mărturisitorii în credinţă şi iubire a celui Înviat.

Periam, în Ajunul Învierii Domnului 2010

Kozovits Attila

Paroh romano-catolic

De „Ziua Învierii să ne luminăm cu prăznuire şi unul pe altul să ne îmbrăţişăm. Să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi; să iertăm toate pentru Înviere. Şi aşa să strigăm 'Cristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le'” (Stihirile Paştilor)

Învierea Mântuitorului în toate comunităţile noastre confesionale răsună în aceste zile de Sfintele Paşti, salutul care dă mărturie despre marea noastră bucurie „Cristos a înviat” iar răspunsul credincioşilor este simplu, dar atât de profund „Adevărat a înviat”. Cu moartea pe moarte călcând, dăruind viaţă celor din morminte şi schimbând cursul istoriei. Cel care este IUBIREA ne învaţă la a ne schimba radical viaţa, a abandona neîncrederea, solitudinea şi frica şi a ne regăsi împreună în jurul celui care este Pâinea Vieţii. Acum frica, dubiul şi întunericul îşi pierd forţa pentru a lăsa loc luminii puternice a credinţei în cel ce a suferit, a murit şi a înviat doar pentru că ne-a iubit. „Bucuraţi-vă” (Mt. 28,9)

Cristos a înviat din morţi cu toate acestea mulţi sunt cei car enu au cunoscut mesajul iubirii lui Dumnezeu. Oare câţi dintre oamenii de pe pământul nostru cred cu adevărat că Isus Cristos este Mântuitorul lumii? Oare câţi dintre cei care cred devin cu adevărat apostoli ai Evangheliei? „Aşadar mergeţi şi faceţi ucenici din toate naţiunile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Spirit, învăţîndu-i să ţină toate câte v-am poruncit. Şi iată Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârşitul lumii”. (Mt. 28,19-20)

Oamenii nu mai pot rămâne indiferenţi la misterul morţii şi învierii lui Isus, istoria pornind pe un nou drum al evanghelizării lumii. Apostolicitatea Bisericii nu înseamnă doar faptul că a fost fondată pe cei 12, dar şi pe faptul că are datoria şi misiunea de a predica mesajul IUBIRII lui Dumnezeu întregii umanităţi.

În numele Sfintei Treimi toţi cei care cred că Isus Cristos este Calea Adevărului şi Viaţa, şi se botează devin membrii ai marii familii de fii ai celui care este IUBIREA. Fiecare dintre noi să purtăm în lume mesajul Evangheliei, spunându-le oamenilor de astăzi că există o unică speranţă pentru umanitate şi acestă speranţă are un nume: Isus Cristos, Mântuitorul şi Răscumpărătorul neamului omenesc; „Mane nabiscum Domine! Rămâi cu noi Doamne” (Lc. 24,29).

Vă dorim sărbători fericite.

CRISTOS A ÎNVIAT!

ADEVĂRAT A ÎNVIAT!

Preot Paroh Ardelean Gheorghe Traian